| 1.
|
DESC^'ANTEC, descântece, s.n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoţită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. - Des1- + cântec. Sursă
: DEX'98
( 59902)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
DESCÂNTEC s. v. vrajă. Sursă
: Sinonime
( 181086)
- siveco |
| |
| 3.
|
descântec s. n., pl. descântece
Sursă
: DOR
(239478)
- siveco |
| |
| 4.
|
DESCÂNTE//C ~ce n. 1) v. A DESCÂNTA. 2) Text magic (de obicei în versuri) care, fiind rostit (si însoţit de anumite gesturi), se crede că lecuieste de o anumită boală sau dezleagă un farmec. /des- + cântec
Sursă
: NODEX
(331491)
- siveco |
| |
|
|